Te lauzi c-ai găsit
calea cea dreaptă,
Chiar dacă e tăiată
prin nisipuri
Când orizontul
zămislește chipuri
Și nebunia-ți pare
înțeleaptă
Ca să o torni în
sumbre arhetipuri.
Iar de-o aduci cu
greu, treaptă cu treaptă,
A ocoli nu-i o
prostească faptă
Cum e de-ai vrea să
torni lumina-n șipuri.
Deci vezi cum
prețuiești de-acum egalul
Și cum citești cu
greu uitate rune:
Statuia taciturnă
nu mai spune
Cât de sensibil e
acum tovalul.
Când se sfârșește
totuși carnavalul
Dacă-n nadir azi soarele
apune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu