La mese am stat,
mimând mari disperări,
Cu prietenii la
îndelungi libații,
În noi vedeam
salvarea astei nații,
Răspuns găseam
oricărei întrebări.
Vin visătorii altor
generații
Cu zestrea
neștirbită de candori,
Iubiri de-o clipă
fiindu-le comori,
Cu
fericirea-ntreagă, nu în rații.
Himera lor o fi
acea măiastră
Ce-mi subjuga și
mie altă dată,
La ani puțini,
ființa mea curată?
Zburam cu ea prin apa
cea albastră
A cerului pe care
prin fereastră
Pot doar să-l văd:
ea nu se mai arată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu