Degeaba-n scăfârlia
ta pârloagă
Tăiate-s căile
cerești, înguste,
Nu-ncap pe cei ce
vor acum să guste
Trup străveziu cu
carne fără vlagă
Și-atunci cazi în
genunchi, umil te roagă
La fețele
nebunilor, auguste
Când rătăcesc
hălăduind prin puste,
Cu mers olog, cu
vocea ca din doagă.
Mergi dar nebun, te
cațără pe stânci
Chiar dacă nimeni
nu vrea să-ți dea brânci
În arderea
gândirii, foc subțire.
Fanatic manechin
jucat în fire,
Nu știi prăpăstiile
de-s adânci,
Nu știi de este ură
sau iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu