Pactul

-draft-        

 Îmi era dor de mine, cel de săptămâna trecută şi îl uram pe cel care am fost acum două săptămâni, rănile pe care le căpătasem în lupta cu îngerul necunoscut din visul pe care l-am avut spre dimineaţa zilei în care ar fi trebuit să semnez pactul cu diavolul îmi lăsase urme adânci:  trei brazde late tăiate prin pielea, grăsimea şi carnea de pe partea stângă a pieptului lăsa să se vadă grătarul cutiei toracice şi printre gratiile albe ale coastelor se vedea clar întunericul din mine. Nu mă durea, nu curgea nici sânge şi, fiind singur în casa pustie, deoarece azi nu mă deranja nici domnul N. ca să-mi aducă pâinea cea de toate zilele, mi-am zis să las rana neacoperită ca să evit lipirea cămăşii de ea. Nu-mi era teamă că s-ar putea  obrânti, doar era făcută de un înger,antiseptic prin definiţie, mai ales că atunci când plecam capul, nu simţeam nici un miros, deşi imediat după ce îmi fusese făcută rana, nările îmi fuseseră invadate de mirosul cărnii proaspete şi mă bucurasem că cele trei brazde nu merseseră mai mult în jos, astfel încât să-mi deschidă abdomenul, îngrijorându-mă numai la gândul duhorii care s-ar fi împrăştiat în jur. Apoi nu mă mai gândii la aspectele astea care ţin de impresia pe care aş fi făcut-o asupra celor din jur, oricum nu era nimeni asupra căruia să fac vreo impresie, iar când urma să vină el, pentru că aşa fusese înţelegerea, trebuia să vină având totul pregătit, urmând ca doar să semnăm documentul, pergamentul, sau ce va fi fost pactul acela asupra căruia deja conveniserăm, ştiam deja că nu ar fi luate în considerare aspectele formale ale întrevederii, deşi, evenimentul fiind de o mare gravitate pentru mine, ar fi trebuit să ţin cont şi de astfel de aspecte.
        M-am ridicat din pat şi după ce mi-am pus proteza, m-am îndreptat spre camera de baie pentru o toaletă sumară, deoarece pentru mine operaţia aceasta prezintă dificultăţi majore. Imaginaţi-vă numai spălatul pe dinţi stând în faţa chiuvetei sprijinit în cârje şi vă puteţi face o idee sumară asupra respectivelor dificultăţi.
      După ce am terminat cu chiu cu vai operaţiile elementare de igienă, am început  să studiez rana: nu am văzut nimic deosebit faţă de ce văzusem inainte de a mă scula din pat: grătarul alb al coastelor prin care se vedea întunericul. Numai marginile rănii căpătase parcă o tentă alburie, marmorată. Le pipăii ezitând de frică să nu mă doară: uşor zgrunţuroase la pipăit şi nici o durere. Am dat pe consola de sub oglindă peste o lanternă micuţă, breloc, cu lumină puternică. Am încercat să strecor lumina lanternei printre coastele dezvelite pentru a lumina interiorul. Spotul luminos se refletă într-o suprafaţă perfect transparentă care închisese suprafaţa rănii şi care lăsa să se vadă viscerele. Plămânii erau la locul lor, puţin cam înghesuiţi de diafragmul săltat de expansiunea viscerelor din cavitatea abdominală precum şi din cauza faptului că stam cocoşat deasupra cârjelor. Numai că...
      Numai că lipsea inima! Venele şi arterele din zona inimii erau secţionate cu grijă şi obturate cu nişte clame strălucitoare şi legate în mănunchiuri cu coliere prinse de coaste.
       De-abia acum mi-am dat seama că la trezire, în ciuda întâmplării de peste noapte, mă simţisem atât de bine, nu simţisem apăsarea din capul pieptului şi nici gheara de sub clavicula stângă. Poate ăsta este un nou început. Poate că voi putea să arunc vraful de cutii şi flacoane cu medicamente pe care la începutul fiecărei luni trebuie să mă străduiesc să le cumpăr.
       Ceasul arată de-abia ora şase. Partenerul meu de afaceri nu poate veni înainte de ora nouă, oricât de imprevizibil ar fi el. Aşa că mi-am dat jos proteza şi m-am cufundat în somnul dulce dinaintea zorilor...
          Ah, ghiara care-mi strânge şi-mi scrijeleşte tot pieptul! Bâjbâi febril după cutia cu pastile de nitroglicerină.
          Se răstoarnă măsuţa cu medicamente.
          Se face linişte.