De-o viaţă întreagă alerg în cerc
încercând să mă prind din urmă,
să îmi înfig degetele ca nişte gheare
în propria mea spinare
şi să mă ridic deasupra timpului
deoarece a venit iar un octombrie
când bronzul clopotelor se topeşte
în lungi reverberaţii de linişte,
când arama frunzelor mă îngroapă
până mai sus de glezne,
până mai sus de genunchi,
când mă închid în toamnă
ca într-o leprozerie în care
ulceraţiile leproşilor supurează aur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu