Cumpăna timpului împietrise...
Eu, dansatorul pe sârmă,
mă instalasem temeinic în echilibrul meu
atât de fragil
încât păream o statuie sculptată în aer
deasupra mulţimii.
Prea multă tăcere se revărsase peste mulţime!
E de aur! E de aur tăcerea aceasta,
încercam să spun
dar gura mea o astupase tăcerea
care curgea dinspre chiliile serii.
Prin semne am încercat,
dar era prea târziu
şi era să-mi pierd echilibrul
de atâta tăcere
lumea îşi regăsise începutul.
Eu, dansatorul pe sârmă,
mă instalasem temeinic în echilibrul meu
atât de fragil
încât păream o statuie sculptată în aer
deasupra mulţimii.
Prea multă tăcere se revărsase peste mulţime!
E de aur! E de aur tăcerea aceasta,
încercam să spun
dar gura mea o astupase tăcerea
care curgea dinspre chiliile serii.
Prin semne am încercat,
dar era prea târziu
şi era să-mi pierd echilibrul
de atâta tăcere
lumea îşi regăsise începutul.
tăcerea din chiliile serii ţi-a adus un ceai de măceşe :)
RăspundețiȘtergeresă ne (pre)facem sînge de limonadă, vrei ?
De atâta tăcere ne prefacem ce vrei tu, Cella! Şi e chiar de preferat aşa decât limonadă de sânge! De ce să sângereze bietele lămâi, când putem să limonăm noi!
RăspundețiȘtergere