Iubita mea, de-a dreptul, din trăsură,
Eu năvălesc la tine în alcov,
Sărutul mi-l depun pe pleoapa-ţi mov,
Pe gura ta ca fructul de răsură.
Cu-n gest eu te dezbrac de malacov,
Îţi scot corsetul ca pe o armură
Şi ne iubim ca fiarele, cu ură
Din seară până-n zori, fără istov.
Vreau să te gust acum pe săturate,
Că viaţa este searbădul pamflet
Pe care acest nefericit poet
L-a-nchipuit în stanţe măsurate
Şi-acum din criptă şi de sub lăcate
V-a salutat la modul desuet!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu