Mi-e sângele prin vine un tandru scorpion,
De-aceea umblu-n locuri unde mănânc lăcuste,
Dacă nu sunt acela, atunci sunt, sigur, Ion,
Păşind pe muchii late, visându-le înguste!
Închid ochii şi strig: mă aflu în pustiu,
Aici nu vine nimeni şi nimeni nu m-aude,
Dar scopul meu, atins e prea târziu!
Mă prindeţi prieteni strâns între cearşafuri ude,
Căci voi pleca spre iarnă uşor, chiar printre dinţii
Ciclopului şi îi surâd când ochiul îşi deschide.
Din stânga număraţi: sunt printre sfinţii
Cu feţe somnoroase şi livide.
Iertaţi-mi dar această traversare
Prin apa cerului, căscând sonor. Ca scama
Mi-a mai rămas tristeţea lipită de spinare:
Un semn ca să mă recunoască mama!
De-aceea umblu-n locuri unde mănânc lăcuste,
Dacă nu sunt acela, atunci sunt, sigur, Ion,
Păşind pe muchii late, visându-le înguste!
Închid ochii şi strig: mă aflu în pustiu,
Aici nu vine nimeni şi nimeni nu m-aude,
Dar scopul meu, atins e prea târziu!
Mă prindeţi prieteni strâns între cearşafuri ude,
Căci voi pleca spre iarnă uşor, chiar printre dinţii
Ciclopului şi îi surâd când ochiul îşi deschide.
Din stânga număraţi: sunt printre sfinţii
Cu feţe somnoroase şi livide.
Iertaţi-mi dar această traversare
Prin apa cerului, căscând sonor. Ca scama
Mi-a mai rămas tristeţea lipită de spinare:
Un semn ca să mă recunoască mama!
(1977)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu