La marginea pustiului din mine
Am stat aşa, privind pierdut în jos
Şi hăul nu-mi părea primejdios,
Reci răsuflări m-ademeneau, caline.
Dar eu, pierdut prin peşteri şi doline,
Am tors în taină gândul ticălos
De-a trage din uitări incert folos:
Iubirile trecute să-mi decline.
Din lut voi modela noul Golem,
Sprijin în lupta surdă cu trecutul,
Când caut fără noimă începutul.
Himera mea, solie şi totem,
În preajma mea degeaba eu te chem:
Tu-n slavă stai, eu mă-nfrăţesc cu lutul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu