Toată ziua

Toată ziua, prietene, am răsfoit pagini oarbe.
Să-ţi spun de ce era atât de tăcută fiinţa mea:
locuiesc pe o planetă prea depărtată 
şi sunetul nu se propagă prin vid.
O vâslă de argint 
ca să-mi apropii neantul,
prietene, toată ziua mi-am construit,
dar m-am izbit de nori
şi n-am ajuns.
Toată ziua, prietene, am visat frumos:
talpa mea călca aerul răcoros,
eram locuit de păsări albastre
şi am văzut chipul ei,
aureolă de abur,
vai, în destrămare.
Toată ziua, prietene, am râs,
că anul naşterii mele
a fost un triunghi de diamant
având un horn prin care
şi azi ţâşnesc ceţuri
cu un fâsâit năstruşnic.
Toată ziua, prietene, cred că sufletul meu a plâns.