Joc de-a meterezul

Suiş neînrobit acestei aspre legi,

de-a pururi stăpânirea să nu-i negi
că-n pura înfruntare singur de te legi,
jos, văile curate se înnegresc de negi.

Treci negura
cu ne-gura,
uitarea cu uitătura,
stema ta
cu nestemata
inimii pe veci curata.

Şi nerăbdarea te străpunge ca un cui
şi deznădejdea poate naşte pui
atunci când te întrebi: în susul cui
fiinţa-ţi muritoare poţi s-o pui?

Că-n aval
sună-a val
alt abit ca albitura,
încruntaţi
în crunta-ţi
bătălie nu-ţi simţi fraţi.

Acelaşi lut modelul fad umplutu-nea,
fărâma scăpărândă e putregai, nu stea,
albeaţa-i mucegai şi nu e nea,
atunci, înfăptuit rod nou unde să stea?

Vrea-a-l unii
sub alunii
negândirii
gânditoare
când în frunţi
iar înfrunţi
pe lăudaţii cărunţi.

(1975)