Himera LXI
De eşti tu, doamnă stăpânind pe lacuri,
Ca fina libelulă în volute,
Eu am să-ngaim poeme revolute
Tot simulând parade şi atacuri
Şi-n plângerea iubirilor pierdute
Voi invoca aceleaşi triste fleacuri
Pe care barzii le-au cântat de veacuri
În dulcile acorduri de-alăute.
De-atâţia ani, cin' crezi că poartă vină
Că tema asta veche e scânteia
Ce, obsedantă, a fixat ideea
De care tu deloc nu eşti străină!
Himeră, chiar de-i eşti mereu vecină,
Nevinovată zici: Cătaţi femeia!
Ion Scalen 19 dec. 2010
Rătăcirea LVIII
Pierdut în încâlcite intersecţii,
Cu drumuri înfundate-n vechi aleanuri,
Nu caut rezolvări şi nu-mi fac planuri
Ca să evit greşitele direcţii.
Sunt leneşul drumeţ zăcând prin hanuri,
Dedat la prea profunde introspecţii,
La vorbă nu mă-ntind cu toţi suspecţii
De-a scrie lozinci sterpe şi sloganuri.
Cu toate astea-s pururi călătorul
Prin schimbătoare ţări aflate-n nouri,
Prin lumile din stampe şi tablouri,
Ca la trecute vieţi să simt fiorul.
De lumea asta, de m-apucă dorul,
Mă mulţumesc cu umbre şi ecouri!
Ion Scalen 21 dec. 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu