Sunt un tip păgubos şi toate tentativele mele, nu de a mă pricopsi, ci măcar de a ajunge la liman din punct de vedere financiar au fost sortite eşecului. De fiecare dată când se întrevedea ceva la orizontul aşteptărilor mele, automat intra în funcţiune lenea mea funciară cu rădăcini de esenţă balcanică şi îmi stopa toate pornirile întru finalizarea proiectelor începute, evident, cu invocarea celor mai aiuritoare pretexte. Oricum, nu îmi cerea nimeni socoteală că nu duc nimic până la capăt, mai ales că, realizând încă de timpuriu această deficienţă a caracterului meu, nici nu mă confesam nimănui în ceea ce priveşte proiectele mele.
După accidentul de circulaţie în urma căruia mi-am pierdut piciorul şi implicit capacitatea de muncă în cea mai mare măsură, am intrat într-o criză financiară fără precedent deoarece banii pe care îi împrumutasem de la bancă pentru a porni o mică afacere au luat calea spitalului (ce vreţi, este costisitor să fii întors la viaţă atunci când ajungi la spital cu 10% şanse de supravieţuire). După un an şi ceva de întrerupere în care am fost în concediu medical, apoi pensionat pe caz de boală, m-am întors în câmpul muncii plin de avânt si energie, la început ca o apariţie insolită în şcoală (un profesor de abia târându-se în cârje), apoi integrându-mă în peisaj. În tot cazul, cert este că în a doua jumătate a anului 2004 m-am împotmolit de tot în ceea ce priveşte relaţiile mele cu banca, ajungând în situaţia ca respectiva bancă să-mi ia casa (executare silită, deci!). Norocul meu cel mare este că nu ştiu cum a reapărut în viaţa mea bunul meu prieten Vlad pe care nu îl văzusem de peste 30 de ani şi care m-a împrumutat cu suma datorată băncii, împrumut pe care nu i l-am restituit până azi, împrumut pe care vreau să îl restitui, deşi sunt convins că el nu crede asta. Oricum, nu mi-a pus niciodată sula-n coaste sau, mă rog, chiar dacă a pus-o, nu am simţit fie din cauză că a făcut această operaţie cu foarte mare delicateţe, fie unde am eu tegumentul prea gros, fie din ambele motive.
Azi sunt în aceeaşi situaţie, dacă nu şi mai gravă, datorită faptului că sunt mai bătrân, mai bolnav şi mai singur. Fiica mea care este studentă este aceea care mă ţine încă pe linia de plutire făcându-mă să mă simt util.
Dar nu încă era scopul acestei postări. Voiam doar să spun că într-o situaţie asemănătoare m/am apucat să muncesc cu frenezie la un site personal care se voia un fel de ziar de colportare şi de comentariu. Am creeat pentru el tot felul de header-e (anteturi), banner-e migălite frame cu frame şi butoane sclipitoare, din care, evident, voiam să scot bani. Asta se poate vedea din antetul acestui blog care este ,,împrumutat'' de la site-ul mai sus menţionat. Scopul său principal era să îmi promovez creaţiile mele literare, dar, odată ce am numit respectiva făcătură ziar (ziarul Gura targului, nu?), i-m creea o secţiune aparte cu rubricaţia aferentă.
Deoarece, în inconştienţa mea, credeam că am să pot duce această sarcină autoimpusă cu cadenţa unui ziar adevărat, m-am apucat cu sârg de respectiva activitate, pe care, evident, în stilul meu personal am abandonat-o destul de repede. Astfel, secţiunea de politică numită ,,Rubrici (aproape) permanente" avea trei rubrici pe care, prin link-urile care urmează v-i le ofer spre consultare:
,,Te laud, te apăr şi te cânt,
Iubit Partid de Guvernământ"
,,Noi mergem drept, în sus şi înaint
În frunte cu al iubitul Preşedinte"
,,Păşim victorioşi prin lungi tranziţii,
Iluminaţi de dârze Opoziţii"
Cam asta m-am străduit eu mai acm 5 -6 ani şi chiar eram mândru de realizarea mea, dar ulterior m-am dezumflat, atât dun cauză că necesita o muncă prea intensă pentru nivelul de lene care mă caracterizează, cât şi datorită faptului că bunul meu prieten Gică sfătuitorul meu în absolut toate domeniile, care mă copleşeşte cu sfaturile sale pertinente şi faţă de care m-am apucat să mă umflu în pene cu noua mea creaţie menită să mă scoată din sărăcie, după nu cine ştie ce timp de gândire, m-a intrpelat telefonic cu un sec: ,,Bă Ioane, ce dracu' sunt bălăriile alea? Lasă-te de prostii şi apucă-te şi tu de ceva serios! Apoi mi-a dat o sumedenie de exemple de lucruri serioase de care m-aş putea apuca, din păcate nici unul aplicabil în cazul meu.
Dar se pare că aşa sunt eu bărăitat, să recidivez!
După accidentul de circulaţie în urma căruia mi-am pierdut piciorul şi implicit capacitatea de muncă în cea mai mare măsură, am intrat într-o criză financiară fără precedent deoarece banii pe care îi împrumutasem de la bancă pentru a porni o mică afacere au luat calea spitalului (ce vreţi, este costisitor să fii întors la viaţă atunci când ajungi la spital cu 10% şanse de supravieţuire). După un an şi ceva de întrerupere în care am fost în concediu medical, apoi pensionat pe caz de boală, m-am întors în câmpul muncii plin de avânt si energie, la început ca o apariţie insolită în şcoală (un profesor de abia târându-se în cârje), apoi integrându-mă în peisaj. În tot cazul, cert este că în a doua jumătate a anului 2004 m-am împotmolit de tot în ceea ce priveşte relaţiile mele cu banca, ajungând în situaţia ca respectiva bancă să-mi ia casa (executare silită, deci!). Norocul meu cel mare este că nu ştiu cum a reapărut în viaţa mea bunul meu prieten Vlad pe care nu îl văzusem de peste 30 de ani şi care m-a împrumutat cu suma datorată băncii, împrumut pe care nu i l-am restituit până azi, împrumut pe care vreau să îl restitui, deşi sunt convins că el nu crede asta. Oricum, nu mi-a pus niciodată sula-n coaste sau, mă rog, chiar dacă a pus-o, nu am simţit fie din cauză că a făcut această operaţie cu foarte mare delicateţe, fie unde am eu tegumentul prea gros, fie din ambele motive.
Azi sunt în aceeaşi situaţie, dacă nu şi mai gravă, datorită faptului că sunt mai bătrân, mai bolnav şi mai singur. Fiica mea care este studentă este aceea care mă ţine încă pe linia de plutire făcându-mă să mă simt util.
Dar nu încă era scopul acestei postări. Voiam doar să spun că într-o situaţie asemănătoare m/am apucat să muncesc cu frenezie la un site personal care se voia un fel de ziar de colportare şi de comentariu. Am creeat pentru el tot felul de header-e (anteturi), banner-e migălite frame cu frame şi butoane sclipitoare, din care, evident, voiam să scot bani. Asta se poate vedea din antetul acestui blog care este ,,împrumutat'' de la site-ul mai sus menţionat. Scopul său principal era să îmi promovez creaţiile mele literare, dar, odată ce am numit respectiva făcătură ziar (ziarul Gura targului, nu?), i-m creea o secţiune aparte cu rubricaţia aferentă.
Deoarece, în inconştienţa mea, credeam că am să pot duce această sarcină autoimpusă cu cadenţa unui ziar adevărat, m-am apucat cu sârg de respectiva activitate, pe care, evident, în stilul meu personal am abandonat-o destul de repede. Astfel, secţiunea de politică numită ,,Rubrici (aproape) permanente" avea trei rubrici pe care, prin link-urile care urmează v-i le ofer spre consultare:
,,Te laud, te apăr şi te cânt,
Iubit Partid de Guvernământ"
,,Noi mergem drept, în sus şi înaint
În frunte cu al iubitul Preşedinte"
,,Păşim victorioşi prin lungi tranziţii,
Iluminaţi de dârze Opoziţii"
Cam asta m-am străduit eu mai acm 5 -6 ani şi chiar eram mândru de realizarea mea, dar ulterior m-am dezumflat, atât dun cauză că necesita o muncă prea intensă pentru nivelul de lene care mă caracterizează, cât şi datorită faptului că bunul meu prieten Gică sfătuitorul meu în absolut toate domeniile, care mă copleşeşte cu sfaturile sale pertinente şi faţă de care m-am apucat să mă umflu în pene cu noua mea creaţie menită să mă scoată din sărăcie, după nu cine ştie ce timp de gândire, m-a intrpelat telefonic cu un sec: ,,Bă Ioane, ce dracu' sunt bălăriile alea? Lasă-te de prostii şi apucă-te şi tu de ceva serios! Apoi mi-a dat o sumedenie de exemple de lucruri serioase de care m-aş putea apuca, din păcate nici unul aplicabil în cazul meu.
Dar se pare că aşa sunt eu bărăitat, să recidivez!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu