Adeseori, când aripile-mi frâng
În rupte zboruri,
rătăciri răzlețe
Prin ceruri mustind
îngeri, triste fețe,
Care soarta cea
crudă și-o deplâng
Că nu pot sta și
ei, buimaci prin piețe,
Sau c-o lumească
dragoste prin crâng,
S-o studieze singuri
îndelung,
Amănunțit și pe de
rost s-o-nvețe.
Pierzi sau câștigi,
același este potul,
Norocu-i serv și
dragostea stăpână:
Dac-ai pierdut,
așteaptă altă mână!
Poate că-ncet vei
destrăma complotul
Prin care viața îți
răpește totul.
Mă rog doar
amintirea să-mi rămână!
(Mai, 2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu