Străino, rupe-mi
amintirea vie,
Să-mi regăsesc azi alinare-n
moarte,
Că fluviul Lethe
de-acum ne desparte
Un an sau veac sau
poate-o veșnicie.
Doar zvonuri se aud
încă departe,
Suflarea zeilor
de-abia adie,
Degeaba tot
întrebi, nimeni nu știe
Sânge de o mai fi
prin vine sparte.
Și-atunci așteaptă
iar, ai s-o auzi
Cum își ascute
pe-aer ca pe piatră
Aripa sa cu
străluciri de-agată.
Când urlă lung la
lună muguri cruzi,
Pe ape-ai să plutești
făr’ să te uzi,
Deși al lutului
zăvod te latră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu