Îmbrăţişez ivirile
din visul
Cu arătări și
spaime de coșmar,
Iscat din funduri
negre de Tartar
Și zugrăvesc doar
sfinți în Paradisul
Cu șubrede zidiri
din lut și var,
Deoarece oricum voi
fi proscrisul
Pe care pasu-l duce
spre abisul
Pândind la ceas de
noapte, tutelar.
Și-n zori de zi se
vor porni convoaie
De străluciri, de
fauni și menade
Și când lumina vie
va da roade
Sânge martir va
curge în șiroaie,
Iar Sfântul Fiu pe
cruce stă în ploaie,
Uitat de Tată,
dezlegând șarade.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu