joi, 25 aprilie 2013

Rătăcirea LXIV

Drumului capăt, tu, istovit drumeț,
De-i vei găsi, ca fiara cea flămândă,
Cu ochi de foc, cu ochi mereu la pândă,
Vei sta ascuns în veacul pădureț

Cu șterse căi. Odoare fără preț
Nu ai avut, în târguri să se vândă,
Doar capătul, răsplată și osândă
E-agoniseala-ți toată.Hrăpăreț

N-ai fost vreodată, doar oștean calic
Și luptător al cauzei  pierdute,
Deși știi bine că moartea își ascute
O coasă nemiloasă, sărman spic!

Cu disperare-ncerc să îți ridic
Din stanțe vechi, zadarnice redute.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu