Mărturii de pe malul Styxului

  De abia am venit de acolo și sunt foarte obosit. Adică din spital. Cât am stat acolo, la „Terapie intensivă”, foarte aproape de apă cum ar veni, au trecut pe partea cealaltă decât vreo trei persoane: un băietan de vreo 20 de ani pe care medicii au refuzat cu obstinație să-l trimită la București spre disperarea mamei sale, o bătrână de vreo 80 de ani pe la care nu a venit nimeni cât timp am fost colocatari în același salon, adică până ce s-a stins și un bărbat destul de zdravăn încă, sexagenar de-al meu, grozav de speriat din cauză că el nu fusese bolnav niciodată, mie revenindu-mi misiunea de onoare de al iniția din punct de vedere teoretic în suferințele unui posesor de cord cu defecțiuni, eu fiind mai vechi în branșă.
   Dar mai bine o las baltă, poate continui mâine, mai bine bag un sonet pe care-l aveam pe țeavă...