Un tren zămislește dorul de spațiu...
Timpul ars își depune pe inimi cenușa clipelor...
În piept, un ochi s-a deschis cercetător... pupila s-a rotit
în căutarea Paradisului pierdut...
Literele alfabetului ar trebui să fie mai prolifice
deoarece sunt prea puține cuvintele
care descriu spinosul drum al vieții către moarte.
Luminat, unghiul obtuz își deschide și mai mult aripile,
rodirile pândesc blestemele benefice ale zeilor uranieni.
Un felinar bâjbâie șovăitor prin spațiul intramolecular...
Mediul e poluat cu unde radio,
entuziasmele se împrăștie ca miazmele,
dar pe o streașină, un cotoi aprinde două faruri
spre care năvălesc toate caravelele
urmărite de pirați de-a lungul timpului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu