luni, 14 noiembrie 2011

Rătăcirea LXII

Mi-ai dat , iubito, al rănilor răsfăţ,
De ştiu ce-nseamnă acuma să te doară
Şi cu săgeata morţii la subsuoară
De-o viaţă-ntreagă a muri învăţ!

Aşa, singurătatea-i mai uşoară.
Când viermele, tovarăş şugubăţ
Îşi va chema toţi fraţii la ospăţ,
Eu voi uita de cum arată-afară.

Pe tine însă nu te pot uita!
De-ar fi să uit, tu să-mi trimiţi misivă,
Că sufletu-mi rămâne-va-n derivă,
La fel cum e năierul fără stea.

Iar silueta-ţi, umbră pe perdea,
Va fi în veci icoana mea votivă.

Dacă vrei mai multe sonete, comandă
,,Himere şi rătăciri'' de Ion Scalen

2 comentarii:

  1. Buna ziua ,
    Ma iertati ca va deranjez dar vin cu rugamintea la d-voastra sa sustineti proiectul pe care l-am inceput "Sa fim oameni...".Doresc sa puneti un banner pe blogul d-voastra.ca sa putem ajuta oameni care are nevoie de noi.http://safimoameni.blogspot.com/
    Va multumesc pentru intelegere!
    Impreuna putem schimba vieti
    Atept raspunsul d-voastra la pagina de e-mail placintavlad@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  2. buna ziua,
    v-am trimis un mail saptamana trecuta, ma gandeam ca poate nu l-ati primit...
    felicitari pentru scrieri si numai bine!

    RăspundețiȘtergere