Puţin câte puţin vom fi mai morţi,
minerale apoi, zăceri în spatele universului
închişi în bule de vid,
ferecaţi în bule de întuneric.
De aceea caut o inimă
pe care am găsit-o de mult,
dar o caut totuşi încă şovăielnic.
Mă joc
mă prefac: am pierdut-o!
Atunci pândesc starea obscură
a imaginarului când se prelinge,
uleios, în real,
Invoc gestul anodin
al curăţirii prin chin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu