sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Inserţia imaginarului în real

Puţin câte puţin vom fi mai morţi,
minerale apoi, zăceri în spatele universului
închişi în bule de vid,
ferecaţi în bule de întuneric.
De aceea caut o inimă
pe care am găsit-o de mult,
dar o caut totuşi încă şovăielnic.
Mă joc
mă prefac: am pierdut-o!
Atunci pândesc starea obscură
a imaginarului când se prelinge,
uleios, în real,
Invoc gestul anodin
al curăţirii prin chin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu