Găsi-voi oare eu vreodată farul
Care, prin ceaţă, pasul să-mi îndrume
Când căile se-nchid mereu prin lume
Şi zgura grea de-acum ascunde harul?
Mă tot întreb: de-aş fi eu făurarul
Pe care este gata să-l sugrume
Viclenele juveţe de cutume,
Putea-voi oare să înşel pândarul
Din câmpurile largi de diamante
Şi, chiar tardiv, să mă preschimb în fante,
Cuceritor al zânei poezie?
Degeba doar! În toamna mea târzie
Găsesc doar repezi, coborânde pante
De slove înşirate pe hârtie.
Scoria-i grea doar când speranţa doarme
RăspundețiȘtergereobosită de gândul ce scormoneşte
după toamnele ce-au desfrunzit pigmentul.