miercuri, 6 iulie 2011

Dizabilităţi

       Printre intenţiile iniţiale ale acestui blog este şi aceea ca în aria sa de preocupări să cuprindă şi teme legate de lumea estropiaţilor. Ştiu că termenul este dur, acum se obişnuieşte să se menajeze sensibilităţile, folosindu-se exprimări eufemistice care să înlocuiască termenul considerat a fi lipsit de menajamente, cum ar fi locuţiunea persoană cu dizabilităţi. Dar, ca persoană aflată în cauză, deoarece sunt şi eu infirm, am un picior amputat de mai sus de genunchi, nu ştiu sensibilităţii căror persoane sunt destinate menajamentele, celor infirmi sau membrilor ,,întregi'' ai societăţii care-i privesc pe primii  ca pe nişte ,, excluşi'' în mai mare sau mai mică măsură, din care cauză au un vag sentiment de vinovăţie.
       Mi-e teamă că involuntar textul meu este o pledoarie pro domo sua, cu toată dorinţa mea de detaşare în tratarea acestei probleme, dar pe de altă parte sunt în poziţia de a realiza mai bine dorita detaşare datorită faptului că invaliditatea am căpătat-o la vârsta de patruzeci şi şapte de ani, deci dincolo de jumătatea unei vieţi trăite în condiţii normale.
Până una alta, vă (re)amintesc două ,,persoane cu dizabilităţi:

Stephen Hawking:


Mark Goffeney


     Îi găsiţi cu mare uşurinţă pe Internet dacă daţi cu search-ul pe Google dacă vă interesează şi alte amănunte decât cele pe care le cunoaşteţi dumneavoastră despre ei. Meditaţi asupra a ceea ce fac ei. Apoi Întrebaţi-vă şi eventual şi răspundeţi(-vă) ce ar face aceşti oameni dacă ar fi lăsaţi singuri? Cât ar supravieţui?
   PS Onorate prezumtiv cetitoriu, răspunde cinstit la o întrebare: 
În ce măsură te incomodează / deranjează / jenează subiectul acesta? Vrei să-l schimbăm?

2 comentarii:

  1. eu nu plec nicăieri, aşa să ştii :)
    alintatule

    RăspundețiȘtergere
  2. p.s.- zi-mi o poemă-n gînd, pentru estropiaţiile interioare :(

    RăspundețiȘtergere