sâmbătă, 16 iulie 2011

Mutilări

Harul luminii arzând pe pietre
şi ninsori uniforme în paradisuri alterate...
Două turle îngăduind un trup
şi deasupra, lucind straniu,
cristalul unei rugăciuni.
Alcătuirea agită un ciot de suflet,
rămăşiţă a unor repetate amputări,
din coapsă urcă negura cangrenei
şi cu toate acestea, degetele îndură
înfrunziri frenetice...
De neunde, urlet agonizând:
Începeţi orizontalizarea!
***
Turlele se frâng, fantoşa îngenunchează,
sânii de lut nu rezistă:
cad cu un vuiet surd într-un nor de praf
şi rostogolirea lor se pierde
spre celălalt capăt. Umerii provoacă
un vuiet surd când antrenează,
în rotirea căderii, cerul.
Orizontul destrămat ajunge deasupra,
lăsând în urma sa o enormă uitare.
De el s-a agăţat, lucind straniu,
cristalul unei rugăciuni.
****
Stele zuruind în memoria imediată
ca într-un ciur: mici şi uscate.
Bobii sunt agitaţi în ciur
de nişte degete mici şi uscate.
De la târg se cumpără mătănii lăcuite
din falange mici şi uscate.
****
La ora douăzecişidouă satrapii
erau nişte băieţi cumsecade.
Ei au trăit în vremea când în fiecare zi
era vineri şi bunăziua, după cum se vede
prin spărtura cerului ca o enormă uitare.
****
Cu inima şchiopătând, un trecător
agită absent
un ciot de suflet.
Pe umărul său, ultima frunză a toamnei.

4 comentarii: