Zidiri igrasioase ale lumii,
zeu pleşuv, nesemnificativ ca atare,
patima evadării din contingent,
reîntoarcerea spre zone iniţiatice,
amarul din fructele dintâi,
apoi, iarăşi plecarea, plecarea...
***
Pământ prăbuşit în pământuri,
guri lacome, acordate săruturi în vânturi,
latura grea a materiei prin oase,
părul mireselor a ce mai miroase,
căci zâmbetul crud, zâmbetul crud se ascunde
pe feţele lor muribunde!
****
Construite din palori,
vezi corolele de flori,
fumurile, prin altare,
se fac trunchiuri milenare!
****
Pasul, corn de melc, îşi întârzie apăsarea
definind şovăirea primordială
în faţa nevăzutului, neauzitului.
Punctul cardinal, mai apoi,
ne va devora desigur pe noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu