duminică, 26 decembrie 2010

Aş avea timp...

Cât de uşor aş putea scrie versul acela
ca o ramură ţâşnind chiar din inima mea,
înfrunzind frenetic şi în frunzişul ei verde,
să cânte doar pasărea Paradisului.

Eu, culcat sub glie, aş avea în sfârşit timp
ca prin tulpinile cucutei ca nişte ocheane
să număr stelele, să le trasez crugurile şi astfel
să decid soarta oamenilor, condamnându-i
la o greu suportabilă veşnică fericire.

Voi avea destul timp să-mi oblojesc rănile sufletului
şi să-mi dresez gândurile ca într-un manej,
să nu o mai ia razna prin sihlele cunoaşterii
lăsând zgârieturi adânci pe pielea zbârcită
a memoriei imediate, aş avea timp.

3 comentarii:

  1. sunt aici :)
    şi o să rămîn, prietenă
    Prietene :)

    RăspundețiȘtergere
  2. unde să-mi strecor eu clopoţelul care
    cling- cling
    La mulţi ani !
    ?
    vin cu gînd curat şi bun
    în ajun
    de An Nou
    mă primiţi ?

    RăspundețiȘtergere
  3. Vei fi totdeauna bine primită, Cella, mă rog, la nivelul posibilităţilor mele. Îţi urez sănătate, fericire, să găseşti leac la boala singurătăţii. La mulţi ani!

    RăspundețiȘtergere