Minciuna unui far aprins într-o mare de întuneric

Un tren zămisleşte dorul de spaţiu.
Timpul ars îşi depune pe inimi cenuşa clipelor.
În piept un ochi s-a deschis cercetător...
Pupila s-a rotit în căutarea Paradisului pierdut.
Literele alfabetului ar trebui să fie mai prolifice
pentru că sunt prea puţine cuvintele
care descriu spinosul drum al vieţii către moarte...
Luminat, unghiul obtuz îşi deschide
şi mai mult aripile ca să poată cuprinde rodirile
care pândesc blestemele benefice ale zeilor uranieni.
Un felinar bâjbâie după o mână şovăindă
prin spaţiul intermolecular. Mediul este poluat
cu unde radio, dar entuziasmele se împrăştie ca miasmele.
Doar pe o straşină, un cotoi aprinde două faruri
spre care năvălesc toate caravelele
urmărite de piraţi de-a lungul timpului...