din ciclul ,,Păşim victorioşi prin lungi tranziţii / Călăuziţi de dârze Opoziţii!''
Am reevaluat priorităţile referitoare la abordarea unor teme legate de tumultuoasa politică dâmboviţeană şi vreau azi să-mi dedic pulsiunile mele de odălău [1] , vajnicei noastre Opoziţii, fără să fi epuizat mai întâi elogiile pentru Putere, oricare ar fi ea. Recunosc faptul că principalul meu ţel este să intru şi eu în graţiile puterii în speranţa că poate se va găsi şi pentru mine acolo, un oscior de ros, Acest scop l-am declarat cinstit încă mai de mult, când mă mai apucase ambiţia de a deveni apologetul ei, cu amendamentul că nu îmi voi precupeţi ditirambii nici atunci când vorbesc despre Opoziţie, conform înţelepciunii bravului popor român la ale cărei izvoare m-am adăpat cu principii sănătoase referitoare la probabilitatea redusă de a cunoaşte locul de unde sare iepurele, la înrudiri temporare cu dracu' până treci puntea, la scăparea de la operaţia de decapitare cu sabia prin plecarea capului şi multe altele care constituie osatura caracterului demn al românilor.
Dar să las această introducere programatică, texte de acest tip am postat până la saţietate fără ca ele să fie văzute de cineva, şi să trec la subiect în speranţa că modesta mea contribuţie la descâlcirea încurcatelor iţe ale politichiei româneşti vor fi remarcate de ochii avizaţi ai blogger-ilor autohtoni şi ai chibiţilor forumişti care, în sfârşit, mă vor gratula şi pe mine cu înjurăturile de rigoare, dacă nu în semn de apreciere, măcar ca un semnal că m-au băgat cât de cât în seamă. Dar să nu mai batem câmpii şi să trecem la subiect...
Mai trecută, la unul din posturile TV de ştiri (ştiţi dumneavoastră care, cele ale mogulilor) au apărut cei doi corifei ai vajnicelor opoziţii româneşti. Nu, nu este o greşeală, aşa cum la noi se găsesc tot felul de ciudăţenii politice cum ar fi putere cu opoziţie inclusă, triumvirate cu patru triumviri, precum şi alte ciudăţenii politice mai recente cum ar fi alianţe secrete între adversari ireconciliabili, guvernări minoritare până la limita absurdului, guvernări sinucigaşe din punct de vedere politic, orbiri politice generatoare de măsuri iraţionale, toate apte să arunce ţara într-un colaps total şi despre care se poate afirma de acum că ţin de specificul naţional, rezultat direct al hiatusului care intervine la noi între aleşi şi alegători imediat după o rundă de alegeri, nu văd de ce n-ar exista două vajnice opoziţii.
Spre deosebire de mai acum câtva timp când cele două opoziţii fraternizau pe deasupra oricăror deosebiri doctrinare, asumându-şi nobila misie de înlăturare a Răului Absolut întruchipat în dom' Preşedinte Băsescu sub sloganul evident ,,Jos Băsescu !'', în acest scop urmând ca şi aripa dreaptă a mezalianţei să voteze un preşedinte de stânga cu condiţia prealabilă ca premierul să fie musai un neamţ, relaţiile s-au mai răcit prin invocarea doctrinelor în alcătuirea programelor lor doctrinare care încă se coc la foc mic. Este drept că fiind puşi în postura de a explica în ce constă Răul ăsta atât de absolut, recurg cam la aceleaşi explicaţii: că are apucături dictatoriale, că face numai ce-l taie capul, că el conduce guvernul păpuşărindu-l cum vrea bicepsul dumnealui, că foloseşte principiul verificat de timp ,,divide et impera'' pentru a-şi impune voinţa, explicaţii care nu prea explică, ba chiar mai mult confuzionează. Şi uite aşa, fiecare ieşire prezidenţială (vă daţi seama că nu orice fel de ieşire, mă refer la ieşirile cu declaraţii, cu luări atitudine sau cu directive trasate guvernului, chestie care-i enervează grozav pe opozanţi dealtfel, sau chiar cu ocazia ieşirilor la cârciumă, un loc predilect al Preşedintelui pentru a lansa tot felul de mesaje poporului prin intermediul presei aservite mogulilor care-i urmăreşte asiduu chiar şi ieşirile la toaletă, interpretându-le răuvoitor, chestie care-l enervează grozav pe Preşedinte...ufff, mamă, câta-i paranteza!), şi uite-aşa, zic este însoţită de puseuri de încălzire a relaţiilor celor două opoziţii. Când preşedintele face pe mortu'-n păpuşoi şi se dă la fund, odată că brusc se răcesc relaţiile între Opoziţii şi încep să se ciorovăiască între ele amintindu-şi că au nu numai mari deosebiri doctrinare, chiar dacă doctrinele sunt niţel cam confuze, dacă nu chiar secrete, dar şi mari deosebiri între programele lor de guvernare care sunt total diferite chiar dacă ele nu există sau mă rog, există dar sunt secrete ca nu cumva să nu le afle hidra puterii ca să le boicoteze sau să şi le însuşească pentru a umfla ea potul la viitoarele alegeri şi pe de altă parte încep să-şi clameze imperativ dorinţa de a-l vedea pe Preşedinte ca să zică şi el ceva şi dacă tace în continuare, îl declară pe tot soiul de canale dintre care cel mai larg este canalul Vadim, dacă nu mort, măcar muribund.
Dar ieri Mircea Badea în ora sa de scălâmbăieli numită ,,În gura presei'' a avut o revelaţie (era să zic revoluţie şi nu degeaba, pentru că oricum, el a profeţit-o şi pe asta şi încă destul de curând, adică în toamna asta după ce iese tulburelul şi-i românului spiritul revoluţionar). Băsescu nu mai este nici dictator, nici tiran ci el are tupeu. Ei, aceasta este sursa, acesta este rădăcina răului cel mare, în faptul că BĂSESCU ARE TUPEU.
Trebuia să fie întrunite o serie de condiţii preliminare pentru ca această revelaţie să schimbe complet cursul istoriei şi anume trebuia ca ea (revelaţia) să-l fi pocnit pe MB acum vreo două săptămâni şi în plus trebuia ca cei doi corifei mai sus menţionaţi să fi fost treji la ora 23 la emisiunea lui Mircea Badea şi să fi avut lângă ei caiet de notiţe şi plaivaz ca să noteze acolo cu majuscule formula care ar fi tăiat nodul gordian care menţine legată la putere funesta echipă Băsescu -Guvern Boc: BĂSESCU ARE TUPEU! Această formulă magică în gura opoziţiei ar fi fost arma redutabilă care ar fi dărâmat eşafodajul puterii. Ruşinat că a fost deconspirat, dl. Preşedinte, oriunde ar fi fost în momentul acela, ar fi roşit puternic de ruşine şi şi-ar fi scris pe loc demisia, dărâmat de faptul că MB a oferit pe tavă opoziţiei arma sa forte:TUPEUL! Ce mai, momentul a fost ratat, pentru că îţi dai seama, prezumtive cetitoriule că Băsescu ar fi târât după sine în prăpastia disperării tot Guvernul cu Boc cu tot. PDL-ul sau mai degrabă membrii săi s-ar fi repliat rapid pe sub fustele partidelor-mamă (cum care? PSD şi PNL.), domnul Boc ar fi luat concediu fără limită dedicându-se pasiunii sale pentru arta cositului, doamna Elena Udrea şi-ar fi satisfăcut predispoziţia sa spre cumulul de funcţii cumulând calitatea de membră a două sau mai multe partide şi devenind ministeriabila sigură a PSD-ului şi a PNL-ului la câteva ministere din eventuala guvernare. Cel puţin o dată pe lună ar fi făcut o călătorie până în Austria ca să ducă portocale şi compot domnului Băsescu la sanatoriul unde ar fi fost internat acesta pentru a-şi scoate de pe chalie nenorocitele alea de pete care au constutuit supliciul clasei politice şi deliciul televiziunii mogulilor timp de o săptămână şi mai bine. Ce mai, ar fi reuşit Mircea Badea să facă ceea ce vajnica noastră opoziţie se screme să facă, dar nu poate din cauza jalei care a cuprins-o de mila bietului popor român, pierzând timpul plângând pe umărul televiziunilor moguleşti cuprinse şi ele de acelaşi sindrom maniaco-depresiv.
Dar să revin naiba la subiect (sau mai degrabă să vin, pentru că nici nu m-am apropiat de el) şi să vedem ce este cu lupta asta între cefalopodele de diferite dimensiuni menţionate în titlu. Ziceam că de curând au fost invitaţi la televiziunea mogulului (martir de câteva zile încoace) Vântu cei doi corifei care erau în răcire temporară de relaţii, aşa ca în filmele americane cu amor când un el şi o ea, după o perioadă de concubinaj, se cam plictisesc unul de altul şi zic ,,hai să mai luăm o pauză ca să ne mai gândim!'', apar pe rând, întâi forza PSD reprezentat de revoluţionarul în devenire înaintată, Victoraş Ponta, fost ,,micul Titulescu'', pe cale să devină ,,micul Mao'' ( o să vă spun eu de ce, dacă nu ştiţi deja!) şi după ce acesta îşi susţine recitalul, urmează relaxat şi zâmbitor promotorul liberalismului autohton, însuşi George Crin Laurențiu Antonescu. Acesta, în exerciţiul funcţiei sale de Opzant fără prihană şi păcat, trage o porţie de porcăială ca la uşa cortului puterii în general, evident că lui Băsescu în special, întru implementarea unei mari doze de bun simţ tuturor celor menţionaţi, trage o jelanie de mila bietului popor român asuprit, discret îi trage şi o lovitură la ţurloiul stâng opozantului PSD că o ţine maţu-gaia cu anticipatele şi din cauză că acesta nu vrea să împartă puterea cu PNL după ce-l vor da pe Băsescu jos din corcoduşul de pe dealul Cotrocenilor, toate astea pe un discurs cu un limbaj elevat dar decât sentenţios, fără recurs măcar la arta sofismului care ar trebui să se găsească în bagajul unui filozof, bineînţeles că într-un compartiment special purtând eticheta: ,,noli tangere'', şi totul ca urmare a întrebărilor ridicate elegant la fileu de moderator sau moderatoare, că nu mai ţin minte. Apoi, ca un corolar al discuţiei, moderatorul/a îl mai pune odată să precizeze din ce cauză nu iese economia din criză, chestie la care neprihănitul Crin percutează scurt: ,,De vină este caracatiţa portocalie care a crescut enorm, şi-a întins tentaculele rapace exagerat de mult!''. Moderatorul/a face pe prostu'/a: ,,Ce caracatiţă, dom'le?''.
,,Pedeu' şi clientela politică e caracatiţa portocalie, capul ei este Băsescu şi această caracatiţă s-a dezvoltat exagerat de mult!'' reiterează Crin ca să bage acest lucru în cap la tot românul că respectiva caracatiţă ar putea avea alt cap.
Ei bine, în acest punct intervine chestiunea care dă titlul însăilării mele şi care m-ar fi siderat dacă aş fi deschis ieri primul ziar sau e-ziar sau primul televizor şi anume faptul că moderatorul/a ricanează un pic: ,,Dar bine, şi pe vremea când partidul dumneavoastră era la guvernare, se vorbea de caracatiţe şi pe vremea guvernării anterioare dumneavoastră la fel...'' ,,Păi da'', aproape că explodează leader-ul ,,toate partidele au câte o caracatiţă, dar mai mică, a lor prea e mare şi a crescut mereu!''
Ehei onorate prezumtive cetitoriule, de abia acum îmi dădui eu seama care este motorul care animă lupta vajnicelor noastre opoziţii împotriva Puterii. Este lupta caracatiţelor două caracatiţe , a caracatiţei roşii, respectiv a caracatiţei galbene, rămase cam sfrijite după pierderea puterii împotriva caracatiţei portocalii care, cuprinsă de o pleonexie fără margini, înghite tot, ajungându-se în situaţia ca celelalte caracatiţe să moară de inaniţie. Aşa că, ce popor, ce pensionari, ce bugetari, ăştia sunt decât nişte voturi! Importantă este supravieţuirii cefalopodelor roşii şi galbene şi acest lucru nu se poate realiza decât prin descăpăţânarea caracatiţei portocalii de către cei doi Feţi Frumoşi şi a oştilor lor de Opozanţi. Că se vor încăiera ei pe urmă, asta este altă poveste.
Onorate prezumtiv cetitoriu, până acum bătui câmpii cu lucruri prea bine cunoscute matale, lucruri comune, care va să zică. Dar pentru că şi într-o însăilare ca asta trebuie puţină creativitate, iată care este propunerea mea constructivă: pentru că la noi este indicat un premier neapărat străin,opziţia să împrumute sau să cumpere de la cine îl are (parcă spaniolii îl au, nu?) pe caracatiţoiul Paul şi să-l ungă prim-ministru. Dacă a reuşit respectivul cefalopod să ghicească pe viitoarea campioană mondială la fotbal, o reuşi să găsească şi calea de ieşire din criză a României.. Nu e neamţ dar e străin şi poate fi considerat şi tehnocrat, până nu-i face careva carnet de partid. Deci, la acţiune, dragă Opoziţie, până nu fură Băsescu ideea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu