vineri, 30 octombrie 2009

Iphondrie, viaţa mea!


     Ora 4 dimineaţa...de zile întregi încerc să însăilez un text pe post de introducere la blogul acesta, unul care să-l justifice şi să mă justifice în faţa prezumtivilor săi cititori,dar vidul de inspiraţie este absolut.  Orice început de frază îmi pare neinspirat sau îmi sună fals.
     Rotesc privirea în jurul meu... perţi goi, un pat gol, masa plină de cărţi şi  de cutii de medicamente pline şi pe jumătate pline, canapeaua desfundată pe care îmi fac veacul când sunt acasă şi măsuţa cu televizorul...ah, televizorul care funcţionează toată noaptea.
     Aştept să se facă şase... până atunci, privesc la două tăntiţe. O tăntiţă durdulie cu botic ţuguiat şi ochişori boldiţi inteligent, cu sclipiri şmecher-ironice îi foarfecă pe Patapievici, pe Băsescu şi tot pedeleul, împroşcând cu venin calitatea întâi şi pastişând vârtos în gestică şi în terminologie pe colegul dumneaei de antenă, Mircea Badea. Doamna respectivă este deşteaptă foc, muuult mai deşteaptă decât vândutul de H. R. Patapievici, privirea pe care o aţinteşte când drept în obiectivul camerei, când spre cealaltă tăntiţă brunetă (că durdulia e blondă), pe sfertul ei ca pondere corporală şi nici a suta parte ca debit verbal. Bruneta o priveşte zâmbind cu veselie şi chiar chicotind din când în când la auzul bădismelor mai relevante.
    Doamnele, de fapt doamna blondă face revista presei, adică traduce pentru noi,  prostimea cea lipsită de spirit analitic, ba chiar şi de discernământ, cele scrise în ziare, învăţându-ne pe cine şi cum să credem, trăgând din toate poziţiile în presa aservită Cotrocenilor şi acoliţilor săi şi citând reverenţios din presa adevărată, obiectivă, aservită numai neamului şi informării sale, cea care luptă cu fiara pedelistă şi dăi şi dăi, şi luptă şi luptă...
    La ora 5 urmează o altă tăntiţă, tot blondă dar mult mai rea şi mult mai costelivă decât cea anterioară, Dana Grecu care, după coafură, tocmai şi-a scos degetele din priză şi care,   topită de emoţie înălţătoare, citează în întregime unul din nenumăratele discursuri antologice ale lui Mircea Geoană, în care, imitându-l pe George Vraca în  drama istorică Apus de Soare, ştiţi dumneavoastră, aia în care pune în gura lui Ştefan cel Mare şi Sfânt (după trădătorii neamului, la fel de sfânt pe cât a fost de mare), pomelnicul celor căzuţi în luptă în timpul îndelungatei sale domnii pe oasele cărora se sprijinea încă de pe atunci, de pe la 1500 Moldova. Geoană cheamă tot natul (din Iaşi, din Huşi, din Dăbuleni, din Cuca Măcăii, etc., etc.) să vină alături de el, Geoană Întâiul, ca să răpună întâi apocaliptica fiară Băsescu după care să construiască o ţară care să se învârtă după Soare, astfel ca toţi trăitorii din România să devină învârtiţi, nu numai mogulii şi baronii postdecembrişti.
    Din lipsă de Băsescu care precis că era pitit sub pat de frică să nu fie luat la spinare ca un sac de cartofi de vajnica Dana şi adus în faţa naţiunii, urmează luarea în tărbacă în direct a lui Valeriu Tabără, un om de altfel blajin ,dar pe care războinica l-a adus de câteva ori în stare să-şi scoată cureaua pentru ai trage câteva la cur năbădăiosei. Astfel, zburliciul îi sare în direct la jugulară pe subiectul Omar Hayssam, proaspăt scos de la naftalină, cu intervenţia unuia din jurnaliştii ăia de acu' câţiva ani care are şi el nevoie de nişte bani, ăia cu răpirea din serai, pardon, Irak, poveste tulbure pe care preşedintele a promis să o destăinie peste vreo cincizeci de ani (vedeţi, de atunci plănuia să devină dictator, de îşi făcea planuri cu bătaie atât de lungă). La masacru participă însuşi marele analist politic (în general) şi miltar (în special), sau invers, deşi ştiu că atunci când era la tevereu era decât analist militar, este vorba de Radu Tudor care, toată emisiunea îl urmăreşte pe Tabără cu o privire sumbră, gata să-i tragă o scatoalcă politicianului dacă o bate pe Dana sau dacă refuză cu obstinaţie să le cânte în strună moderatorilor, tot susţinând sus şi tare că ,,Profesoru''' la care se referea Hayssam în nişte scrisori trimise unui alt arab e Măgureanu şi nu e Băsescu, aşa cum ştie toată ţara care a văzut respectivele scrisori publicate în facsimil în ,,Ziua'' lui Sorin Roşca Stănescu, evident în limba arabă, că doar doi sirieni nu folosesc limba română pentru a comunica. Analistul politico-militar citează în traducere liberă din arabă pasaje din care reiese clar cele susţinute de el, după care se ia la harţă iar cu politicianul tabără, la scenă asistând şi un liberal tăcut care, nu se ştie din ce motive, rânjeşte sardonic.
   Talk show-ul, că aşa se numesc în limba engleză balamucurile televizate, continuă cu lupte corp la corp între multiplul analist şi politician şi, în sfârşit, se ajunge la o concluzie comună, în sensul că problema pute...rămânând diferenţele de vederi referitoare la direcţia din care vine duhoarea.
    Oricum, chiar dacă acest mister ne va fi relevat de Băsescu peste încă patruzecişicinci de ani de domnie, că atâta a mai rămas, dosarul va fi redeschis periodic, din cinci în cinci ani în cazul în care preşedintele în exerciţiu nu va impune un referendum prin care să se mai amendeze niţel Constituţia în sensul nelimitării mandatelor prezidenţiale la două (ce, el e mai prost ca Iliescu?), iar dacă ar reuşi să o amendeze niţel mai mult, în sensul alegerii pe viaţă, ar fi tocmai bine că la sfârşitul mandatului ne va spune şi care a fost şmecheria cu Hayssam.
    S-a făcut şase...Îi las naiba de pedelişti, pesedişti, penelişti, udemerişti, diarişti, moderatori şi moderatoare.. Luptă şi ei pentru o pâine. La mine a venit vremea să-mi înghit pumnul de medicamente. Omeran, Sortis, Betalok, Prestarium, Preductal, Aspenter...Sunt pe ducă şi până la leafa mea de cadru didactic nu mai am bani. Şi nici de la cine să mă îm prumut deoarece am cam epuizat toate posibilităţile. Văd eu, totul e să rămân calm, doctorul mi-a zis că inima mea nu mai suportă emoţiile. Îmi  lipesc şi plasturele de Nitroderm deoarece pe vremea asta urâtă mă cam înţeapă coţofana... Îmi pun proteza şi pornesc spre servici ca să mai luminez puţin tânăra generaţie. Totul este să nu mă enervez...

Un comentariu: