Ghindoc de neam, ca
îndesat cu maiul
Şi înrobit de vechi
resentimente,
Stau legănat de
unduiri prea lente,
Visând la nesfârşit
că fi-voi paiul
Din paradisiace
continente
În care ciocolată e
mălaiul,
Luminile de-apoi
fiindu-mi straiul,
Fiare de foc
privindu-mă atente.
Dar, gânditor al
formelor vetuste
Precum conflictul
ce distruse Troia,
Mă zbat în van, că
numai paranoia
M-ajută să trec
punțile înguste,
Puber cu ochii
strecurați sub fuste
Prin lumile
duceselor lui Goya.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu