Degeaba vrei
răspunsul să-l amâni,
Să răsfoiești în
taină vechi hrisoave,
Speranțele de
chinuri sunt bolnave,
Copiii de acum se
nasc bătrâni.
Tu, slugă rătăcind
după stăpâni
Când zile de cenușă
curg, jilave,
Ești veșnicul bufon
secat de snoave
Și poartă grea
ieșită din țâțâni.
Cuprins de-ai fi de
umbrele pădurii
Sau înecat de negre
unde-n râu,
Ce cauți în haoticul desfrâu
Al lumilor, sub
pecețile urii,
Când, din ghețari,
vibrația căldurii
Răsună-n harpa
lanului de grâu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu