joi, 26 iunie 2014

Himera LXXVI

Să te alung, oricum ar fi degeaba,
Așa că-n suflet te-am primit, tristețe,
Cu resemnare eu ți-am dat binețe
Și-n vers te-am pus ca tu să fii podoaba.

Am tot gustat din sumbra-ți frumusețe
Până târziu, când mă împinse graba
Să ies în târg, să îmi întind taraba
Ca negustor de stanțe săltărețe.

Cândva, demult, visând la vreo codană
Cu ochii oglindind tot necuprinsul,
Himera mea era, cu dinadinsul
În gându-mi, cu hlamidă și coroană.

Grăbită clipă, azi de treci în goană,
În lupta mea cu tine sunt învinsul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu