Rătăcirea LXXVI

De-ar fi s-asculți o vorbă înțeleaptă,
Nu paria că umbra-i calcă gândul
Care, sub fruntea-ți își așteaptă rândul
Să se transforme năpristan în faptă.

Nu-i adevăr pe care tu, aflându-l,
Să-l crezi deplin! Nu e decât o treaptă
Între-a cunoaște calea ta cea dreaptă
Și-a fi așa cum ți-e de-acum orândul.

Lumina veche-și pică untdelemnul,
Spre răsărit mijește alta nouă
Și-acum, amestecate, amândouă
Își varsă-n sufletul nestins îndemnul.

Bătrâna cruce își sfințește lemnul
Udat de-a lacrimilor caldă rouă.

01.05.2014