joi, 10 octombrie 2013

Strigarea a șaptea

Ființă sub poveri de nimb
Apreciată în valori de schimb,
Nu te robi iar cercului pervers
Al ochiului și-al tragicului mers!
Închiderii în lumi mirobolante
Te dărui înfășată toată-n fante,
La zbaterea spasmodică-n rețea
Un astru nou începe-a lumina
Și muritor se află orice vis
La poartă grea de umbră, de deschis.
Tot năzuind la zidul nou, noros,
Câștig se dă alunecărilor în jos!
Degeaba, dârză, tot faci semne
La scofanții noi, ciopliți din lemne,
Ei își urmează calea fără preget
Cu ochi legați de pendulări de deget
Ce-i cheamă înspre vama unde-ncet
Prind cutezanță și se vor dublet.
Așa că fii atentă, numai noaptea
Se-aude detunând strigarea-a șaptea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu