Dă-mi, Doamne, astăzi dreptul la pierzare,
Să pot să fiu eu tainicul zograf,
Din pânze şi vopseluri, cenotaf,
Ba chiar altar să-ţi fac şi-ntr-o-nchisoare,
Zăcând în zăcăminte de uitare,
Din raze de lumini să macin praf
Pe care vreun zănatic de zaraf
Să mi-l preschimbe-ntr-o iubire mare.
Veni-va ziua când, cu gesturi repezi,
Mă-nchin imaginarului anvon
Şi de acolo am să-mi cer canon,
Zdrelindu-mi fruntea de-ngheţate lespezi.
De-ar fi să nu mă uiţi, să nu te lepezi
De preaumilul tău Pygmalion!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu