Un ciclu ratat, eşuat, părăsit de prin 1974, (ca de altfel multe altele). Încercam să studiez ,,Geometria analitică'' întru desăvârşirea pregătirii mele inginereşti, fără prea mare tragere de inimă şi cu mult mai multă osârdie (dar nu neapărat cu cine ştie ce succes) încercam să descifrez sensurile ascunse ale poeziei lui Mallarmé şi mai abitir ale versurilor un pic mai accesibilului Ion Barbu, mai ales prin prisma limbii, dar şi încurajat de aserţiunea ultimului cum că ,,poezia şi geometria se întâlnesc, undeva, în sferele pure şi înalte ale gândirii''. În cazul meu, enunţul celebrului matematician şi ilustrului poet nu a dat roade. Nu am ajuns în punctul de intersecţie al poeziei cu geometria, probabil că sferele cele înalte care conţineau punctul vizat nu mi-au fost şi nu-mi sunt accesibile, lucru pe deplin dovedit de faptul că la examen domnul profesor m-a trimis în toamnă spre a aprofunda respectiva geometrie, lăsând să se înţeleagă că până la data respectivă aceasta era pentru mine total ermetică. De curând am dat peste un fascicul de câteva foi, pe prima din ele scriind apăsat cu mjuscule: ,,GEOMETRICALE''. Pe următoarele, câteva versuri, dintre care fasciculul de planuri menţionat ca titlu:
Nedescojirea spaţiului din jur
Lasă luminii negre umbra şuie,
Vădind misterul clarului obscur,
Străpuns mai rar, mai des de feţe,
Comunicante vase, univoc,
Tăinde lame-n spaţiul de tristeţe
La rana bivalentului noroc
De-a fi doar duh perlat de ochii
Fiinţei - taină cu trup orb,
De-a fi armuri de spume, rochii,
Sau greu veşmânt lucios de corb.
Ca un destin se interpune
Alb guler, perpendicular,
Cu albul său negând genune,
Arzând cristal, cu raru-i har
De-a separa duhul de unda
Oglinzilor tulburi, să urle
Doar puritatea în fecunda
Mocirlă căţărată-n turle!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu