Întoarcerea

Din medii cu noxe
vin de la muncă
şi-aştept poruncă
să îngân rugăciuni ortodoxe,
căci iată seara
când înlănţuiesc în mine fiara
şi pot renunţa la mască
iarsufletul meu poate să renască.
Dar sub mască
dau peste altă mască
şi-n liniştea nefirească
rămân uimit
deoarece şi sub această mască
găsesc altă mască
şi aşa, la nesfârşit!

Ah, suflete - iască,
un teanc de măşti din mine-a rămas!

Oare unde îşi află popas
fiinţa-mi înlănţuită,
oare ce prăpastie sub mine se cască
pentru ca să o înghită?

Oamenilor, îmi strig disperarea cumplită,
oamenilor, veniţi, eu nu mai sunt,
adresaţi-mi măcar un cuvânt!

Şi-atunci, din faţă, din spate, din flancuri,
Vin numai măştile - teancuri!