Tu ştii? M-ajunge
din urmă trecutul,
Spre viitor de-acum
mă târăște
Și încă din zori
lumina descrește.
Din totdeauna eu
fost-am pierdutul
În umbra ta unduită
regește,
Când amintirea îmi
e tot avutul,
Îmi e mângâierea,
îmi este și cnutul,
Între ieri și azi
sunt strâns ca în clește.
Mai poate timpul
oare să adaste,
Atât cât să trăiesc
încă o clipă,
Ce-a și trecut pe-a
timpului aripă
Purtând pecetea
vremurilor faste?
Cu reverii clădind
vagi lumi fantaste,
Nu poți opri a
vremurilor pripă!
(iulie, 2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu