Mai lasă-mă, iubire
dată-n pârg,
Tu mă pândești aici
în pragul nopții,
Să-și râdă-n pumni
vecinii și nepoții
Și să se iște bârfe
aspre-n târg,
Că ei nu știu cum
zgândără, netoții
Și-aprinde-nchipuirea
cu mult sârg
În prag de noapte
bunul demiurg,
Ei să-i închin
cântări și sacerdoții.
Sau după unii, mă
îndeamnă dracul
Să scurm cu pana
bube cu puroi,
Când, prinși de
rele patimi, amândoi,
În funduri de
Infern ne-om face veacul.
Se-ntâmplă,
căutându-și petic sacul,
Din trunchiul vechi
să iște pur altoi.
(iunie, 2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu