Vechituri...

De pe vremea când nici nu ştiam că există Valentine's Day...


Sărut flacăra ta...

Variabile stări pânditoare din desişuri de vorbe,
încremenirea cascadei între cădere şi necădere,
moartea limaxului pe cristalul năboit de lumină,
paloarea frunzei pe stinse pendulând între mineral şi organic:
iată incertitudinea, deci eu,
gânditor totdeauna dar negândind acum,
neantul aprobându-l energic
dar îndoindu-mă de existenţa energiei ca stare
a materiei care încet mă cuprinde
în armura dorită.

Sărut flacăra ta
arzândă acum, înaltă, în acest suflet
chinuitor căutat de când Duhul Sfânt se preumbla pe ape
lumina despărţind de întuneric
cu mână ucigător de nehotărâtă.

Din pipăiri, zidiri zigzagate!

Năzuinţei acesteia doar tu poţi, de vrei, să-i dai nume,
caligrafiind sensuri pe imaculate zăpezi, veşnicii
iradiate de albul care firesc ţi se zămisleşte în suflet
pentru că eu sunt cel pierit în asediul
inespugnabilei cetăţi de zarvă.

***

Deci de întuneric mă tem, de întunericul fiinţei mele
care, oricând, furibund poate fi luminat:
vedea-vei fiinţe sticloase, a patra stare fugărită
spre umbra inertă în care zadarnici exploratori au căutat
şi speriată vei fi de mulţimea
înghesuită în cetatea de oase a frunţii
cu-n aer infinit mai firesc
decât cel ce-şi scaldă creştetul în magma de stele
singur şi pustiit pe o întreagă vecie
de lumea dorită.

Sărut flacăra ta
luminându-mi răscrucea cu infinitul de drumuri
care duc spre unicul punct, cotropitorul de vise,
numit cu numele tău
de-o gură de aur, vrăjită.

Din arginturi, incerte altare!

Fluviul dragostei mele are maluri de umbră, nici nu ştiu
cât de lat poate fi şi ce poate cuprinde în apele sale,
dar tu atât de sus îmi eşti, precum curcubeul
şi neputincios, eu îţi oglindesc doar lumina-ţi fără asemănare

(1979)

Cântec de reîntoarcere...

Iubito cu obrazul de petală,
în noaptea asta-ţi las un semn pe prag:
războinicul ce-am fost, a fost căzut sub steag
şi vrea reînviere triumfală!

Afară nunge iarăşi cu beteală
ca-n clipa-n care ai zis că îţi sunt drag
şi eu, la repezeală, am făcut şirag
din stele şi ţi-am dat să ai găteală...

De-ai şţi cât am acum să-ţi povestesc
din nesfârşitul meu surghiun ceresc!

(1979)