Invocaţii

(din ,,vechituri'')




Invocaţie I

Bătrâne mori de vânt,
sunt ultimul degenerat
descendent
al cavalerului osos, descântat
şi absent,
sunt ultimul obosit care mă bat cu voi
şi care vă mai cânt!
Degeaba faceţi semne
disperate
înspre secundă
şi spre eternitate!
Cine să-şi îndemne
sub bolta scundă
costelive Rosinante
spre piepturile voastre arse de vreme
şi de singurătate,
spre braţele încremenite de oră,
spre ochii - ferestre zăbrelite de ziuă!
A neputinţă fiinţa ne geme,
dar bietul cavaler nu vă urăşte, v-adoră!

Se nasc îngeri albi din huile,
se nasc îngeri negri duin crini!
Pe spade se scurg
umile seve de gând.
Vai, ce puţini
cavaleri fără prihană şi-amurg
au fost lăsaţi de ape pe prund!

         (1975)

          Invocaţie II

Apropie-te, vestite cavaler,
că de incendii faţa ţi-e arsă,
îmbrăcămintea lucioasă, de fier
s-a aburit şi trbuie ştearsă.
Ştii, ploaia de secunde-a adunat
o groază de ani ca o rugină
şi cu fiecare răsărit şi scăpătat,
s-a mai născut şi-a mai murit o regină
care în zadar te-a aşteptat, viteze,
croşetându-ţi cămaşă de zale,
pentru ca sabia timpului să nu te cresteze
în fulgerările-i zodiacale!

            (1975)