tag:blogger.com,1999:blog-89200757943517793692024-02-21T17:26:20.028+02:00Ion ScalenIon Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.comBlogger186125tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-3701801372323155072015-08-05T15:38:00.000+03:002015-08-05T15:38:51.202+03:00Rătăcirea LXXXVI
Rătăcirea LXXXVI
Nu pot să rătăcesc
prin vremuri, fată,
Nestingherit de
gropi și de hârtoape,
Că orizontul nu e
mai aproape,
Limanul căutat nu
se arată.
Când viața e cât un
clipit de pleoape,
Din început fiind
morții închinată
Nu te grăbi că nu
poți dintr-o dată
Tocmai iubirea să o
lași să-ți scape.
De-aceea-ți Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-27827676676325690402015-08-03T18:30:00.003+03:002015-08-03T18:37:11.967+03:00Himera LXXXVI
Tu ştii? M-ajunge
din urmă trecutul,
Spre viitor de-acum
mă târăște
Și încă din zori
lumina descrește.
Din totdeauna eu
fost-am pierdutul
În umbra ta unduită
regește,
Când amintirea îmi
e tot avutul,
Îmi e mângâierea,
îmi este și cnutul,
Între ieri și azi
sunt strâns ca în clește.
Mai poate timpul
oare să adaste,
Atât cât să trăiesc
încă o clipă,
Ce-a și trecut pe-a
timpului aripă
Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-14587871445098681992015-07-26T17:46:00.000+03:002015-07-26T17:46:46.063+03:00Rătăcirea LXXXV
Tu nu mă duce,
Doamne, în ispită
De câte ori se va
ivi prilejul:
Pegas stârnește-n
praf stelar vârtejul
Din cer, cu
lovitura de copită.
Eu sunt cuprins ca
și aracu-n vrejul
De nervi întinși.
Ființa-mi istovită,
Mereu aflată-n
goană neoprită,
În vane patimi arde
ca gătejul.
Stau și mă-ntreb:
n-o fi și altă temă
Decât să cânt
ființa ei candidă,
Cu ochi adânci, cu
fața ca de cridă
ȘiIon Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-9412807235801953142015-06-09T18:38:00.000+03:002015-07-01T15:58:49.690+03:00Himera LXXXV
Mai lasă-mă, iubire
dată-n pârg,
Tu mă pândești aici
în pragul nopții,
Să-și râdă-n pumni
vecinii și nepoții
Și să se iște bârfe
aspre-n târg,
Că ei nu știu cum
zgândără, netoții
Și-aprinde-nchipuirea
cu mult sârg
În prag de noapte
bunul demiurg,
Ei să-i închin
cântări și sacerdoții.
Sau după unii, mă
îndeamnă dracul
Să scurm cu pana
bube cu puroi,
Când, prinși de
rele patimi, Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-22365275653656178362015-06-08T18:01:00.002+03:002015-06-08T18:01:52.753+03:00Rătăcirea LXXXIV
Chiar dacă aripi
ai, nu-ți este zborul
Obligatoriu dat ca
sinecură,
Nici talpa bătucită
nu îndură
Asprimea pietrei
până-n viitorul
Ce-l vrei ferice
fără de măsură
Încât să simți și
tu în piept fiorul,
Îns-ai să vezi,
neînsemnat e sporul
Când fericirea tot
la zar se fură!
Dar pe nisip nu
pune temelie
Că nu va ține prea
înalte ziduri,
Iar anii își vor
scrie cu-adânci riduri
ScrisoriIon Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-62882490959654819942015-06-06T16:19:00.001+03:002015-06-07T15:34:16.075+03:00Himera LXXXIV
Străino, rupe-mi
amintirea vie,
Să-mi regăsesc azi alinare-n
moarte,
Că fluviul Lethe
de-acum ne desparte
Un an sau veac sau
poate-o veșnicie.
Doar zvonuri se aud
încă departe,
Suflarea zeilor
de-abia adie,
Degeaba tot
întrebi, nimeni nu știe
Sânge de o mai fi
prin vine sparte.
Și-atunci așteaptă
iar, ai s-o auzi
Cum își ascute
pe-aer ca pe piatră
Aripa sa cu
străluciri de-agată.
Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-10617766121900178312015-06-03T16:37:00.001+03:002015-06-03T16:37:59.444+03:00Rătăcirea LXXXIII
Adeseori, când aripile-mi frâng
În rupte zboruri,
rătăciri răzlețe
Prin ceruri mustind
îngeri, triste fețe,
Care soarta cea
crudă și-o deplâng
Că nu pot sta și
ei, buimaci prin piețe,
Sau c-o lumească
dragoste prin crâng,
S-o studieze singuri
îndelung,
Amănunțit și pe de
rost s-o-nvețe.
Pierzi sau câștigi,
același este potul,
Norocu-i serv și
Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-7581599458370295202015-05-06T16:27:00.000+03:002015-05-06T16:27:50.161+03:00Rătăcirea LXXXII
Prin limpezimi răsfrângă-se-n
cristalul
Cu planuri reci
legate-n ascuțite
Muchii și vîrfuri,
arme reci călite
Prin sângerânde
răni, croind finalul,
Ori stingă-se în
chefuri sibarite,
Trist cavaler care
își pierde graalul
Ca un actor
schimbând scena cu stalul
În piesele mai noi,
eteroclite,
Când explorând
îndepărtate zone,
Adesea trebuie să
schimbe planul,
Că-n domn trufaș
Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-30426048229261230642015-04-04T18:35:00.000+03:002015-04-04T18:36:12.643+03:00Himera LXXXIII
De ce mimăm mereu
neînţelegeri
Pe când fiinţa-ţi
pală îţi coboară
Și eu mă pierd când
trupu-ți de vioară
Nu-mi dă prilejul
unei noi alegeri,
Că timpul
parcă-ncepe să mă doară
Și uit complet prea
lungile prelegeri,
Sub fulguiala
clipelor tu degeri
Când sfinții
uscățivi sunt trași pe sfoară.
In mine de îți
cauți tu Olimpul
Zeiță-n sine, fără
de domeniu,
N-ai să găsești în
jurul tău Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-63415585804346109892015-03-22T16:07:00.001+02:002015-03-22T16:08:49.001+02:00Rătăcirea LXXXI
Chiar de mă ţii în
temnița uitării,
Am să mă zbat să
îți trimit semnal
Că dragostea îmi
stă pe-un piedestal,
Ferită de rugina
nepăsării.
Pentru esența-i
pură, de cristal,
Găsi-voi poate-un
verb mai acătării,
Ca un suspin din
carnea înserării,
Și panaceu durerii, și pumnal.
Așa, în cursa
vieții spre niciunde
Voi căuta să îmi
urmez canonul,
Chiar dacă-n
jocu-acesta sunt pionul,
LaIon Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-36195680737330811172015-03-04T16:47:00.000+02:002015-03-04T17:14:35.343+02:00Rătăcirea LXXX
Te lauzi c-ai găsit
calea cea dreaptă,
Chiar dacă e tăiată
prin nisipuri
Când orizontul
zămislește chipuri
Și nebunia-ți pare
înțeleaptă
Ca să o torni în
sumbre arhetipuri.
Iar de-o aduci cu
greu, treaptă cu treaptă,
A ocoli nu-i o
prostească faptă
Cum e de-ai vrea să
torni lumina-n șipuri.
Deci vezi cum
prețuiești de-acum egalul
Și cum citești cu
greu uitate rune:
Statuia Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-29661167167047970832015-03-03T17:07:00.000+02:002015-03-03T17:08:35.924+02:00Himera LXXXII
Afară vreau să ies
din lutul meu,
Mă strânge
trupu-acesta ca o coajă,
Mă zbat în el ca
peștele în mreajă
Și înspre tine îmi
îndrept mereu
Un gând care să-i
stea iubirii strajă
Și oricărei
suferințe – panaceu.
Acum, când nu ești
tu, când nu sunt eu,
Să ne găsim, nu am
aflat vreo vrajă!
Și-atunci să fie
doar răbdarea harul
Care, din greu,
încearcă azi credința,
Fără de care Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-57907352577749533762015-02-27T14:42:00.000+02:002015-02-27T14:42:40.392+02:00Himera LXXXI
Îmbrăţişez ivirile
din visul
Cu arătări și
spaime de coșmar,
Iscat din funduri
negre de Tartar
Și zugrăvesc doar
sfinți în Paradisul
Cu șubrede zidiri
din lut și var,
Deoarece oricum voi
fi proscrisul
Pe care pasu-l duce
spre abisul
Pândind la ceas de
noapte, tutelar.
Și-n zori de zi se
vor porni convoaie
De străluciri, de
fauni și menade
Și când lumina vie
va da roade
Sânge Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-59187581333501050342015-02-12T16:20:00.000+02:002015-02-12T16:20:09.391+02:00Himera LXXX
Încremenește, clipă
trecătoare,
Atunci când tu ai
devenit potirul,
Sfânt Graal iubirii
luându-i galeș birul
Sărutului
înmiresmat, de floare.
Pe gura-i proaspătă
ca trandafirul
Fluturi de miere
gata sunt să zboare,
Suflarea-i e izvor
de-arome rare
Și glasul, zici
că-l picură clavirul!
Mesaje nu primesc
aici, în iarnă
Unde zăpezi m-au
năboit cu totul,
Corăbiei eu nu-i
mai sunt Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-77202415142786251382015-02-11T18:21:00.001+02:002015-02-11T18:22:35.075+02:00Rătăcirea LXXIX
De astăzi până
mâine te îndoaie
Când viața-ți
șterge numeroase porții
Predate în neștire
astăzi morții,
Închisă între reci
pereți de ploaie.
De se încheagă
jalnice consorții,
Contractul e o
maculată foaie
Pe care sângele s-a
scurs șiroaie
Și Hannibal
rânjește-n fața porții.
Vei fi atunci prin
veacuri tu nebunul
Ce-a perorat
patetic doar nimicuri,
Scriind scrisori,
frunze uscate-n Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-51204207387013861482015-02-10T12:55:00.000+02:002015-02-10T13:34:23.474+02:00Himera LXXIX
La mese am stat,
mimând mari disperări,
Cu prietenii la
îndelungi libații,
În noi vedeam
salvarea astei nații,
Răspuns găseam
oricărei întrebări.
Vin visătorii altor
generații
Cu zestrea
neștirbită de candori,
Iubiri de-o clipă
fiindu-le comori,
Cu
fericirea-ntreagă, nu în rații.
Himera lor o fi
acea măiastră
Ce-mi subjuga și
mie altă dată,
La ani puțini,
ființa mea curată?
Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-26912588783990453432015-02-09T17:04:00.000+02:002015-02-10T11:25:34.014+02:00Rătăcirea LXXVIII
Apă de-aș bea din
urma de potcoavă
Și-n zorii zilei
roua dimineții,
Calea ascunsă de
perdeaua ceții
N-o rătăcesc ’nălțând
uitării slavă,
Că-n sumbre
cancelarii logofeții
În sânge moaie pana
făr’ zăbavă
Și pe oglinda
cerului, concavă,
Vor scrie
traiectoriile vieții.
Și tu cuprins vei
fi de grea obidă
Că Dumnezeu te
mustră cu-otuzbirul
Și vede-n tine-acum
numai satirul
Cu Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-27871068116771030812015-01-26T16:14:00.000+02:002015-02-04T16:05:38.225+02:00Himera LVIII
Fervorii mele de-i
găsești măsură
Când te brodez în
căutate rime,
Din viitor voi
trece în vechime,
Pândar ucis de
veghe și de ură
Și voi găsi unica
trăsătură
Ce-alătură pe
ucigaș de crime,
Că el nu poate
veșnic să-ți suprime
Misterul, modelându-te
din zgură.
Iar tu să treci în
camera secretă
Cu zidul vechi, de
lacrimi erodat,
Că-n jurul tău voi
face un palat,
Sau templu alb, cu
Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-38151479326617620992014-11-28T15:57:00.000+02:002014-11-28T15:57:03.523+02:00Himera LXXVIIIÎn vorbă iscusită te-nfășoare!
Chiar dacă este soră cu palavra,
Sau te pătrunde-ncet precum otrava
Tu ai s-o simți în marea ei splendoare.
Și fără miez de-ar fi precum e pleava,
Ca și mercuru-n zvelte capilare
În suflet urcă,gata să te-omoare
Amestecând iubirea cu gâlceava.
Atunci te-ntrebi: care să-i fie rostul
Acestui moft incert și leac și armă,
Când, amețit de-a lui cerească larmă,
Vezi căIon Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-1661766731425004152014-11-13T12:36:00.001+02:002014-11-13T12:36:51.113+02:00ZborCatapeteasmă de lumină, pace în suflet,
pasăre beată de azur, ruliu, tangaj.
Creștetul poate țintește o Stea Polară greșită,
dar nu contează! Marii Zugravi
spoiesc joase tavane cu alte Stele Polare.
****
Crești ființă! Pașii mei pribegi
m-aruncă între scorpioni și regi
și inima mi-e frunză palpitândă
că am simțit reci ochi cum stau la pândă.
Pot Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-43710876560719504102014-10-15T17:04:00.000+03:002014-10-15T17:04:56.552+03:00Din când în când vorbim...
„Respiră, respiră!”, îmi șoptește precipitat.
„Ai să vezi tu că apneea asta o să-ți facă figura!”
Eu nu bag în seamă ceea ce îmi spune, privesc intens
golul și vorbesc fără noimă.
Îi spun că îmi lipsește de prea mult timp:
„Timpul, timpul ți-a erodat existența și memoria mea
devine treptat „tabula rasa”
Ea îmi spune să ud grădina măcar o dată la două zile:
„Imortelele sunt la fel de Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-91388272688391235972014-09-25T17:56:00.000+03:002014-09-28T12:12:13.134+03:00Himera LVII
De-ar fi să fiu
de-a pururi umil sclav
Sub talpa ta când
aerul îl calcă
Și-n piruetă
trupu-ți de rusalcă
Vibrează în acord
celest, suav,
Aș prinde-n lațuri Marele Zugrav,
Din ceruri să-l
oblig să smulgă-o halcă
Chiar dacă Dumnezeu îmi dă scatoalcă
De i se pare c-am
greșit prea grav.
Și în crepuscule
violacee,
Când se ridică
fumurile-n trâmbe,
Veni-vor pompierii
cu tulumbe
SăIon Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-25028422040680468392014-09-24T16:13:00.000+03:002014-09-24T16:13:47.534+03:00Rătăcirea LVI
Îmi va fi moartea
numai o plecare
Spre țărmuri noi,
acum necunoscute,
Când templierii
ultimei redute
Cad secerați sub
zări amăgitoare,
Iar tu, înlănțuit,
sub altă zare
Vei aștepta
iertările pierdute,
Chiar dacă noaptea
vezi că își ascute
O gheară de-ntuneric
și teroare.
Și în zadar
privești pierdut la steaua
Pe care nu am vrut
nicicând s-o caut,
Pe când vestitul
cântăreț din flaut
Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-78758417519992645392014-09-18T18:25:00.003+03:002014-09-20T16:44:41.608+03:00Himera LVI
Degeaba-n scăfârlia
ta pârloagă
Tăiate-s căile
cerești, înguste,
Nu-ncap pe cei ce
vor acum să guste
Trup străveziu cu
carne fără vlagă
Și-atunci cazi în
genunchi, umil te roagă
La fețele
nebunilor, auguste
Când rătăcesc
hălăduind prin puste,
Cu mers olog, cu
vocea ca din doagă.
Mergi dar nebun, te
cațără pe stânci
Chiar dacă nimeni
nu vrea să-ți dea brânci
În arderea
gândirii, focIon Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-33714602179770330002014-09-13T17:36:00.004+03:002014-09-18T15:02:19.895+03:00Rătăcirea LV
Vai, suflete
zdrobit în mici fărâme,
Pierdut de ești în
cețuri și-n tenebre,
Zile și nopți, ca
mari migrări de zebre,
Lutu-ți împing spre
un tărâm cu râme,
Că, agățat în
putrede parâme,
Îngerul tău, greu
încercat de febre,
S-a înrobit
dilemelor celebre
Și templul cunoscut
stă să-l dărâme.
Că de aceea trupul
tot mai flasc
Purtând doar umbra
laptelui de maică
Și-n vine stors
veninul Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0