Chinurile facerii |
Hoinarul care sunt nu se dezminte:
Regesc ospăț e-n blidul meu cu linte,
Nectar în apa cea stătută-n vasul
De pe masă, nuntire - parastasul,
În rău găsesc a binelui sorginte.
Când vreau să-ți prind ființa-n ăst' opuscul,
Cu duhu-ți veșnicindu-i canavaua,
Să îl sfințesc cu sânu-ți alb ca neaua,
Pândesc ivirea-ți încă din crepuscul
Prin constelații, bob de foc minuscul,
Sperând că-n infinit îți este steaua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu