joi, 8 decembrie 2011

Miraje

                1
Anahoret suferind: obsesia Lunii,
transfuzii cu lumină lăptoasă,
dar cineva dărui pietrelor aripi
şi nisipurilor mişcătoare suflet.
S-a înfăptuit astfel o crimă mai mare
şi condamnarea creatorilor de eşarfe
a devenit la fel de necesară
ca arderea pe rug a celor care fac bile
în sunetul tam-tamurilor: acestui miraj
ise aplică un sistem rectangular
cu axe din priviri obosite.
Este ceva care suge lumea în propriile adâncuri,
propria greutate, ca un geamăt surd
provocat de supliciile substituirii
se aude mai stins: regele neînţelegerii
prosperă undeva, în văzduhuri.
Cu alte înţelesuri licăresc stelele:
spaţiul nu mai separă, uneşte
prin distanţe de nestrăbătut.

              2
Goarne cu ţipete roşii străbat
Lumina împrumutată a unui cristal
locuit de visătorii de vise obscure.
Faţetele populate de inorogi se tulbură,
se limpezesc cele bântuite de orbi
şi minunea devine vie: ape-ape,
licăresc de acum într-o lumină proprie.

              3
Impropriu zbor de păsări
printr-o atmosferă de alice.
Gâtuit, aerul ciuruit va să moară
ca un păun săgetat de ţipătul său,
o sinucidere aparentă sau, mai degrabă
o moarte violent nepământeană.

              4
Pământean acest heruvim trist şi apter,
ochi înroşiţi de oboseală, tuse seacă,
chelie întrevăzută prin aurul părului
ca o aureolă veche de nouă,
împovărat de veşnica sa tinereţe.

               5
Bătrâneţea îşi adună cenuşa la catod
într-o crustă de calm şi visare,
centrul de greutate îşi apropie pământul
în fireasca sa înălţare.

Un comentariu: